DEGERÁ, déger, vb. I. Intranz. 1. A suferi o degerătură; a amorţi de frig. 2. (Prin exagerare) A-i fi cuiva foarte frig, a tremura de frig. 3. (Despre plante, fructe, legume) A se strica prin îngheţare; a îngheţa. – Lat. degelare.

DEGERÁ vb. a îngheţa. (A ~ în mijlocul câmpului.)

degerá vb., ind. prez. 1 sg. déger, 3 sg. şi pl. dégeră

A DEGERÁ déger intranz. 1) (despre fiinţe) A căpăta iritaţii sau leziuni din cauza gerului. 2) (despre părţi ale corpului) A deveni insensibil din cauza gerului; a amorţi de frig; a îngheţa. 3) (despre plante, legume) A-şi pierde calităţile şi puterea de germinaţie, fiind atins de ger. /<lat. degelare