DELĂSÁ, delás, vb. I. Refl. (Folosit mai ales la perf. c.) A dovedi nepăsare, neglijenţă faţă de o muncă începută, a abandona o treabă începută. – Din fr. délaisser.

delăsá vb. → lăsa

A SE DELĂSÁ mă delás intranz. 1) A deveni nepăsător faţă de propria sa persoană. 2) A manifesta nepăsare faţă de o lucrare începută. /<fr. délaisser

DELĂSÁ vb. I. refl. A dovedi nepăsare, a se lăsa de, a neglija, a părăsi o muncă începută. [P.i. delás, se conjugă ca lăsa. / Cf. fr. délaisser].