DELECTÁ, delectéz, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. – Din fr. délecter, lat. delectare.

DELECTÁ vb. 1. v. încânta. 2. a (se) desfăta, a (se) răsfăţa, (rar) a (se) dezmierda, (Mold.) a (se) teferici, (fig.) a (se) îndulci. (I-a ~ cu tot felul de bunătăţi.)

delectá vb., ind. prez. 1 sg. delectéz, 3 sg. şi pl. delecteáză

A SE DELECT//Á mă ~éz intranz. A fi cuprins de uimire şi de plăcere; a se desfăta. /<fr. délecter, lat. delectare

A DELECT//Á ~éz tranz. A face să se delecteze; a desfăta; a fermeca; a fascina; a vrăji; a încânta. /<fr. délecter, lat. delectare

DELECTÁ vb. I. tr., refl. A (se) desfăta, a (se) bucura. [< fr. délecter, lat. delectare].