DELÍR, deliruri, s.n. 1. Tulburare a conştiinţei, manifestată prin halucinaţii, aiurări, iluzii etc., întâlnită în unele boli mintale, în stări febrile etc. 2. Fig. Stare de exaltare, de extaz, de frenezie; entuziasm excesiv. – Din fr. délire.

DELÍR s. (MED.) aiurare, aiureală, delirare, (înv. şi reg.) bâiguială, bâiguire. (~ ul unui bolnav febril.)

delír s. n., pl. delíruri

DELÍR ~uri n. 1) Stare a unui bolnav (mintal sau cu febră mare), caracterizată prin tulburarea conştiinţei, halucinaţii şi aiureală. 2) fig. Stare de exaltare, cauzată de emoţii sau pasiuni puternice; entuziasm exuberant. /<fr. délire

DELÍR s.n. 1. Tulburare patologică a conştiinţei, manifestată prin aiurări, halucinaţii etc. 2. (Fig.) Exaltare, extaz; frenezie; entuziasm excesiv. [Pl. -uri, -re. / < fr. délire, it. delirio, lat. delirium].