DEMARCÁŢIE, demarcaţii, s.f. Delimitare, despărţire, separare. ♦ Operaţie prin care se stabileşte frontiera dintre două state sau linia despărţitoare dintre două suprafeţe de teren. ♢ Linie de demarcaţie = linie care desparte două ţări sau două suprafeţe de teren. [Var.: demarcaţiúne s.f.] – Din fr. démarcation.

DEMARCÁŢIE s. v. delimitare.

demarcáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. demarcáţia (sil. -ti-a), g.-d. art. demarcáţiei; pl. demarcáţii, art. demarcáţiile (sil. -ţi-i-)

DEMARCÁŢI//E ~i f. v. A DEMARCA. ♢ Linie de ~ linie care desparte două suprafeţe de teren, două zone ale unui teritoriu etc. [Art. demarcaţia; G.-D. demarcaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. démarcation

DEMARCÁŢIE s.f. Despărţire, separare, delimitare; demarcare. ♢ Linie de demarcaţie = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noţiuni. [Gen. -iei, var. demarcaţiune s.f. / cf. fr. démarcation, it. demarcazione].