DENTÍŢIE, dentiţii, s.f. Totalitatea dinţilor mamiferelor, caracteristică, după structură şi număr, unui tip de regim alimentar. Dentiţie de carnivor. ♦ Proces de formare şi de apariţie a dinţilor la copii şi la puii animalelor mamifere. Dentiţie întârziată. ♢ Dentiţie de lapte = dentiţie formata din 20 de dinţi, care apare, la copii, între 6 luni şi 3 am. Dentiţie definitivă = dentiţie formată din 8 incisivi, 4 canini, 4 premolari şi 16 molari, care apare începând de la 6-7 ani. ♦ Modul în care sunt aşezaţi dinţii. [Var.: dentiţiúne s.f.] – Din fr. dentition, lat. dentitio, -onis.

DENTÍŢIE s. dantură. (Are o ~ perfectă.)

dentíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. dentíţia (sil. -ţi-a), g. -d. art. dentíţiei; pl. dentíţii, art. dentíţiile (sil. -ţi-i-)

DENTÍŢIE f. 1) (la copii şi la puii de mamifere) Proces de formare şi de apariţie a dinţilor. 2) Totalitate a dinţilor (din gură); sistem dentar; dantură. 3) Fel în care sunt aranjaţi dinţii pe maxilar; dantură. [Art. dentiţia; G.-D. dentiţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dentition, lat. dentitio, ~onis

DENTÍŢIE s.f. Formarea şi apariţia dinţilor la copii. ♦ Modul în care sunt aşezaţi dinţii; totalitatea dinţilor. [Gen. -iei, var. dentiţiune s.f. / cf. fr. dentition, lat. dentitio].