DEPĂŞÍ, depăşesc, vb. IV. Tranz. 1. A întrece pe cineva sau ceva care merge în acelaşi sens; a lăsa în urmă. 2. A trece peste o anumită limită, a întrece o anumită măsură, un anumit nivel. ♦ A întrece puterile sau competenţa cuiva. Această problemă mă depăşeşte. – Din fr. dépasser (după păşi).

DEPĂŞÍ vb. 1. a devansa, a întrece. (L-a ~ în mers.) 2. a întrece, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. v. întrece. 4. a întrece, (fig.) a eclipsa. (Îi ~ prin însuşiri.) 5. a birui, a înfrânge, a învinge, a răzbi, (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificultăţile.) 6. a covârşi, a întrece. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 7. a întrece. (Aceste sarcini ~ puterile lui.)

depăşí vb. → păşi

A DEPĂŞ//Í ~ésc tranz. 1) A lăsa în urmă; a întrece; a dovedi; a devansa. 2) (limite, norme, măsuri, niveluri) A întrece sub aspect cantitativ. 3) A întrece din punct de vedere al componenţei. /<fr. dépasser

DEPĂŞÍ vb. IV. tr. 1. A întrece, a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), mergând în acelaşi sens şi pe acelaşi drum; a o lua înainte. 2. A întrece o anumită limită, o anumită măsură, un anumit nivel; a întrece puterile, competenţa cuiva. [P.i. -şesc, conj. 3,6 -şească. / < de- + păşi, după fr. dépasser].