DEPENDÍNŢĂ, dependinţe, s.f. Încăpere accesorie a unei case de locuit (bucătărie, baie etc.); (la pl.), ansamblul acestor încăperi. – Din fr. dépendances.

DEPENDÍNŢĂ s. 1. (la pl.) atenanse (pl.). (Casă urbană cu ~.) 2. (mai ales la pl.) acaret, (înv. şi reg.) namestie, olat, sălaş, (reg.) mâietoare, oleab, (Mold. şi Transilv.) hei, (prin Olt.) leau. (~ele unei gospodării rurale.)

dependínţă (încăpere accesorie) s. f., g.-d. art. dependínţei; pl. dependínţe

DEPENDÍNŢ//Ă ~e f. mai ales la pl. 1) Ansamblu de încăperi accesorii (baie, bucătărie etc.) ale unei locuinţe. 2) Ansamblu de construcţii care constituie accesoriile unei clădiri. /<fr. dépendance

DEPENDÍNŢĂ s.f. Clădire, încăpere care depinde de o construcţie principală; încăpere accesorie (bucătărie, baie etc.) a unei locuinţe. [< fr. dépendance].