DEPORTÁ, deportéz, vb. I. Tranz. A trimite forţat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă, a condamna pe cineva la exil politic. – Din fr. déporter, lat. deportare.

DEPORTÁ vb. (JUR.) a surghiuni. (Condamnatul a fost ~.)

deportá vb., ind. prez. 1 sg. deportéz, 3 sg. şi pl. deporteáză

A DEPORT//Á ~éz tranz. (persoane) A trimite forţat într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă; a trimite în exil; a exila; a surghiuni. /<fr. deporter, lat. deportare

DEPORTÁ vb. I. tr. A trimite forţat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca pedeapsă (mai ales din motive politice); a exila. [< fr. déporter, it., lat. deportare].