DEPÓZIT, depozite, s.n. 1. Loc, clădire în care se păstrează materiale de construcţie, mărfuri etc., magazie. ♦ Formaţie militară care aprovizionează unităţile armatei cu materiale, muniţii etc. 2. Ceea ce se depune spre păstrare; (în special) bani sau hârtii de valoare depuse în păstrare la o instituţie bancară. ♢ Loc. adv. În depozit = în păstrare. ♦ Depozit legal = fond de cărţi constituit prin predarea obligatorie de către tipografii şi edituri a unui număr de exemplare din fiecare volum tipărit marilor biblioteci publice din ţară. 3. Strat format prin sedimentarea substanţelor solide dizolvate sau aflate în suspensie într-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri după fr. dépôt).

DEPÓZIT s. 1. magazie. 2. v. sediment.

depózit s. n., pl. depózite

DEPÓZIT ~e n. 1) Loc sau construcţie special amenajată pentru păstrarea mărfurilor, obiectelor de valoare, diferitelor materiale etc.; magazie. 2) Totalitate a materialelor, obiectelor etc. depuse pentru păstrare într-o astfel de construcţie. 3) Contract prin care o persoană se obligă în mod dezinteresat şi gratuit să păstreze pentru un timp oarecare un lucru al altei persoane. 4) geol. Strat de material sedimentar. /<lat. depositum

DEPÓZIT s.n. 1. Loc, construcţie unde se depun anumite materiale. ♦ (Mil.) Subunitate a formaţiilor de spate care aprovizionează trupa cu materiale, muniţii etc. 2. Ceea ce este depus spre păstrare (bani, valori, bijuterii etc.). ♦ (Iluzionism) Manipulare prin care se depune pe ascuns un obiect în servantă, trapă sau buzunăraşe. 3. (Geol.) Rezultatul unei depuneri; sediment. [< lat. depositum, cf. it. deposito].