DEPRÍNDE, deprínd, vb. III. 1. Refl. şi tranz. A (se) obişnui, a (se) învăţa. ♦ Refl. A se familiariza cu cineva. 2. Tranz. A-şi însuşi cunoştinţe (temeinice) într-un domeniu prin învăţătură sau prin practică organizată, sistematică. ♦ A dresa. [Perf. s. deprinséi, part, deprins]. – Lat. depre(he)ndere.

A deprinde ≠ a debarasa, a dezbăra, a dezobişnui, a dezvăţa

A se deprinde ≠ a (se) debarasa, a (se) dezbăra, a (se) dezvăţa, a se dezobişnui

DEPRÍNDE vb. 1. v. aclimatiza. 2. v. dresa. 3. v. în-suşi. 4. a se împăca, a se obişnui. (Nu mă pot ~ cu gândul că ...)

deprínde vb. (sil. -prin-) → prinde

A DEPRÍNDE deprínd tranz. 1) A face să se deprindă. 2) (activităţi, procese etc.) A însuşi treptat. /<lat. depre[he]ndere

A SE DEPRÍNDE mă deprínd intranz. (urmat de determinări introduse prin pre-poziţia cu) A căpăta anumite deprinderi; a se obişnui. ~ cu lucrul nou. /<lat. depre[he]ndere