|
|
descântec. 4 rezultate gasite
DESCẤNTEC, descântece, s.n. Faptul de a descânta. ♦ Formulă magică (în versuri) însoţită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură. – Des1- + cântec.
DESCÂNTEC s. v. vrajă.
descântec s. n., pl. descântece
DESCÂNTE//C ~ce n. 1) v. A DESCÂNTA. 2) Text magic (de obicei în versuri) care, fiind rostit (şi însoţit de anumite gesturi), se crede că lecuieşte de o anumită boală sau dezleagă un farmec. /des- + cântec
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
