DESCĂLECÁRE, descălecări, s.f. Acţiunea de a descăleca şi rezultatul ei; coborâre de pe cal. ♦ (Termen folosit mai ales de cronicari) Aşezare, statornicire într-un loc pentru a întemeia o ţară; descălecat, descălecătoare. [Var.: descălicáre s.f.] – V. descăleca.

DESCĂLECÁRE s. (IST.) (înv.) aşezământ. (~ Ţării Moldovei.)

descălecáre s. f., g.-d. art. descălecării; pl. descălecări