DESCENDÉNŢĂ, descendenţe, s.f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiaţie. 2. (Cu sens colectiv) Posteritate, urmaşi. – Din fr. descendance.

Descendenţă ≠ ascendenţă

DESCENDÉNŢĂ s. filiaţie, linie, succesiune. (Urmaş în ~ bărbătească.)

descendénţă s. f., g.-d. art. descendénţei; pl. descendénţe

DESCENDÉNŢ//Ă ~e f. 1) Legătură de rudenie în linie dreaptă între generaţii; filiaţie. 2) Totalitate de descendenţi; ansamblu de urmaşi; posteritate. [G.-D. descendenţei] /<fr. descendance

DESCENDÉNŢĂ s.f. 1. Înrudire în linie coborâtoare; filiaţie. 2. Totalitatea urmaşilor; urmaşi; posteritate. [< fr. descendance].