DESCENDÉNT, -Ă, descendenţi, -te, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care coboară; coborâtor. 2. S.m. şi f. Persoană care coboară din..., care se trage din...; urmaş. – Din fr. descendant, lat. descendens, -ntis.

Descendent ≠ ascendent

DESCENDÉNT s., adj. 1. s. v. urmaş. 2. s. pl. v. pos-teritate. 3. adj. v. coborâtor.

descendént adj. m., s. m., pl. descendénţi; f. sg. descendéntă, pl. descendénte

DESCENDÉN//T² ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care descinde (dintr-un anumit neam sau dintr-o anumită familie); rudă în linie directă; coborâtor; urmaş. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis

DESCENDÉN//T¹ ~tă (~ţi, ~te) Care coboară; în coborâre; coborâtor. Accent ~. /<fr. descendant, lat. descendens, ~ntis

DESCENDÉNT, -Ă adj. Care coboară, coborâtor; descensiv. // s.m. şi f. Urmaş. [Cf. fr. descendant, lat. descendens].