DESCONGESTIONÁ, descongestionez, vb. I. Tranz. A elibera un organ de un aflux de sânge, a face să se împrăştie sângele îngrămădit; a face să dispară congestia. ♦ Fig. A elibera o regiune sau o localitate de un surplus de populaţie; a face ca o cale de comunicaţie să nu mai fie aglomerată. [Pr.: -ti-o] – Des¹- + congestiona (după fr. décongestionner).

descongestioná vb. (sil. -ti-o-), ind. prez. 1 sg. descongestionéz, 3 sg. şi pl. descongestioneáză

A SE DESCONGESTION//Á pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre organe sau părţi ale corpului) A se elibera de o congestie. 2) (despre localităţi, regiuni) A se elibera de surplusuri de populaţie. 3) (despre căi de comunicaţie) A deveni mai puţin aglomerat; a dezaglomera. /des- + a (se) congestiona

A DESCONGESTION//Á ~éz tranz. A face să se descongestioneze. /des- + a congestiona

DESCONGESTIONÁ vb. I. tr. A elibera (un organ) de un aflux de sânge; a înlătura o congestie. ♦ (Fig.) A înlătura aglomeraţia populaţiei dintr-un oraş, de pe o arteră de circulaţie etc. [Pron. -ti-o-, var. decongestiona vb. I. / cf. fr. décongestionner].