DESCURAJÁ, descurajez, vb. I. Refl. şi tranz. A-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă curajul, entuziasmul, nădejdea; a (se) demoraliza. – După fr. décourager.

A descuraja ≠ a îmbărbăta, a încuraja

DESCURAJÁ vb. a (se) demoraliza, a (se) deprima, (fig.) a (se) demobiliza. (S-a ~ de tot.)

descurajá vb., ind. prez. 1 sg. descurajéz, 3 sg. şi pl. descurajeáză, 1 pl. descurajăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. descurajéze; ger. descurajând

A SE DESCURAJ//Á mă ~éz intranz. A-şi pierde curajul, siguranţa în forţele proprii; a se demoraliza. /<fr. décourager

A DESCURAJ//Á ~éz tranz. A face să se descurajeze; a demoraliza; a demonta. /<fr. decourager

DESCURAJÁ vb. I. tr. A fi sau a aduce pe cineva în stare de a-şi pierde curajul. [P.i. -jez, 3,6 -jează, ger. -jând. / după fr. décourager].