DESCURCÁ, descúrc, vb. I. 1. Tranz. A face să nu mai fie încurcat; a descâlci. 2. Refl. şi tranz. A ieşi sau a scoate pe cineva dintr-o situaţie încurcată, dificilă, neobişnuită. 3. Tranz. A lămuri, a limpezi, a clarifica o problemă, o situaţie confuză, încurcată. – Des¹- + [în]curca.

A (se) descurca ≠ a (se) încurca, a (se) încâlci

DESCURCÁ vb. 1. v. descâlci. 2. v. lămuri.

descurcá vb., ind. prez. 1 sg. descúrc, 3 sg. şi pl. descúrcă; conj. prez. 3 sg. şi pl. descúrce; ger. descurcând

A SE DESCURCÁ mă descúrc intranz. 1) (despre persoane) A ajunge să înţeleagă; a se descâlci. 2) A ieşi dintr-o încurcătură. /des- + a [în]curca

A DESCURCÁ descúrc tranz. (fire de aţă, de păr etc. încurcate) A desface separând unul de altul; a descâlci. /des- + a [în]curca