DESFÁCE, desfác, vb. III. 1. Tranz. şi refl. A (se) descompune în părţile componente. ♦ Tranz. A face ca ceva efectuat să revină la starea anterioară. ♦ Tranz. A anula o învoială, un contract etc. 2. Tranz. şi refl. A (se) desprinde din locul sau din legătura în care este prins, fixat. 3. Refl. şi tranz. A (se) despărţi, a (se) separa de cineva sau de ceva. 4. Tranz. A deschide un obiect, dezlegându-l, tăindu-l, ridicându-i capacul etc. ♦ A desfăşura, deschizând, întinzând, răsfirând; a despături. ♢ Expr. A desface patul = a pregăti patul pentru dormit. ♦ Refl. (Despre flori) A-şi deschide petalele. 5. Tranz. A vinde produse; a lichida prin vânzare. 6. Intranz. (În superstiţii; construit cu dativul persoanei) A înlătura vraja sau farmecul care apasă asupra cuiva. – Din lat. dis-facere.

A (se) desface ≠ a (se) face, a (se) strânge

DESFÁCE vb. 1. a despături, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ şervetul sau o foaie împăturită.) 2. v. desfăşura. 3. v. deschide. 4. v. dezlega. 5. v. despleti. 6. a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (înv. şi pop.) a slobozi. (A ~ pe cineva din strânsoare.) 7. v. desprinde. 8. v. dezlipi. 9. v. scoate. 10. v. descompune. 11. a desfăşura, a întinde, a răsfira. (Pasărea îşi ~ aripile.) 12. a căsca, a deschide. (~ gura.) 13. a crăpa, a se deschide, a se despica, a plesni. (Se ~ mugurii, bobocii.) 14. v. vinde. 15. v. rupe. 16. v. rezilia.

desfáce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. desfác, 1 pl. desfácem, 2 pl. desfáceţi; imper. 2 sg. desfă, neg. nu desfáce; part. desfăcút

A SE DESFÁCE pers. 3 se desfáce intranz. 1) A se separa în elementele constitutive; a se descompune; a se dezagrega; a se disocia; a se dezasambla. 2) A se desprinde din locul sau din legătura în care a fost prins. Nodul s-a desfăcut. 3) (despre flori, boboci) A-şi răsfira petalele; a se deschide; a se desfoia. /<lat. disfacere

A DESFÁCE desfác 1. tranz. 1) A face să se desfacă. 2) (contracte, tranzacţii) A declara nul, fără efect. 3) (obiecte închise) A face să aibă o deschizătură, înlăturând piesa corespunzătoare. ~ un plic. ~ un pachet. 4) (obiecte strânse, împăturite) A desfăşura întinzând; a despături. 5) (mărfuri) A transmite în proprietate unui achizitor în schimbul unei sume de bani; a vinde. 2. intranz. (în superstiţii) A înlătura prin descântece efectul vrăjilor. /<lat. disfacere