DESPUIÁ, despói, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeaţă. 2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăţa de coajă; a coji. 4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicaţie etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ♢ Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urnă şi a număra voturile obţinute într-o alegere. [Pr.: -pu-ia. – Var.: despoiá vb. I] – Lat. dispoliare.

DESPUIÁ vb. 1. v. dezbrăca. 2. v. excerpta.

DESPUIÁ vb. v. asupri, coji, defolia, deposeda, descoji, desfrunzi, exploata, împila, împovăra, jefui, jupui, năpăstui, năpârli, oprima, oropsi, persecuta, prăda, prigoni, scutura, tiraniza, urgisi.

despuiá vb. (sil. -pu-ia), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. despói, 3 sg. şi pl. despoáie, 1 pl. despuiém; ger. despuínd

A SE DESPUIÁ mă despói intranz. 1) (despre persoane) A se dezbrăca în pielea goală; a scoate toate hainele; a se dezgoli. 2) (despre arbori, arbuşti) A-şi lepăda frunzişul; a rămâne fără frunze; a se desfrunzi; a se dezgoli. /<lat. dispoliare

A DESPUIÁ despói tranz. 1) A face să se despoaie. 2) (persoane) A deposeda de tot ce are, cu forţa; a prăda; a jefui; a jecmăni; a jupui. 3) (animale moarte) A curăţa de piele; a jumuli; a ecarisa; a jupui. 4) rar (arbori, plante etc.) A curăţa de coajă; a coji; a jupui. 5) (materiale dintr-un text, dosar sau dintr-o lucrare, publicaţie) A extrage în vederea studierii sau întocmirii unui studiu ştiinţific; a excerpta. ♢ ~ scrutinul a extrage din urnă buletinele de vot pentru a stabili rezultatele unei alegeri. [Sil. -pu-ia] /<lat. dispoliare