DESTĂINUÍRE, destăinuiri, s.f. Acţiunea de a (se) destăinui şi rezultatul ei; divulgare, mărturisire. – V. destăinui.

Destăinuire ≠ acoperire, tăcere

DESTĂINUÍRE s. 1. desconspirare, dezvăluire, divulgare, împărtăşire, încredinţare, mărturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 2. decon-spirare, dezvăluire, divulgare. (ă întregii afaceri.) 3. confesiune, confidenţă, dezvăluire, mărturisire, spovedanie, (rar) sincerităţi (pl.). (I-a făcut unele ~.) 4. v. declaraţie.

destăinuíre s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. destăinuírii; pl. destăinuíri