DESTUPÁ, destúp, vb. I. Tranz. 1. A scoate dopul unei sticle sau capacul unui vas înfundat. 2. A da la o parte, a înlătura ceea ce acoperă un obiect, o gaură, o deschizătură; a descoperi, a dezveli; a deschide. ♢ Expr. (Fam.) A-şi destupa urechile = a asculta cu atenţie, a încerca să înţeleagă exact ceea ce aude. – Des¹- + [a]stupa.

A destupa ≠ a astupa

DESTUPÁ vb. a deschide, a desfunda. (A ~ o sticlă.)

destupá vb. (sil. mf. -stu-), ind. prez. 1 sg. destúp, 3 sg. şi pl. destúpă

A DESTUPÁ destúp tranz. 1) (sticle sau borcane închise ermetic) A deschide, scoţînd dopul sau capacul; a desfunda. 2) (deschizături) A elibera de ceva care acoperă. ~ fereastra. ♢ A-şi ~ urechile a asculta cu atenţie. 3) (canale, conducte înfundate) A curăţa de depuneri (nisip, gunoi etc.); a despotmoli; a desfunda. /des- + a [a]stupa