DETAŞÁ, detaşez, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) desprinde, a (se) desface, a (se) separa (dintr-un ansamblu unitar). ♦ Refl. (Sport) A se desprinde de ceilalţi concurenţi în timpul concursului, luând-o cu mult înainte. 2. Tranz. A deplasa un angajat în mod temporar şi în interes de serviciu de la o unitate la altă sau dintr-o localitate în altă. 3. Refl. A ieşi în evidenţă, a se evidenţia. – Din fr. détacher.

A detaşa ≠ a ataşa

DETAŞÁ vb. 1. v. despărţi. 2. a se distanţa. (Se ~ pe parcurs de ceilalţi concurenţi.)

detaşá vb., ind. prez. 1 sg. detaşéz, 3 sg. şi pl. detaşeáză, 1 pl. detaşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. detaşéze; ger. detaşând

A DETAŞ//Á ~éz tranz. 1) A face să se detaşeze. 2) (militari sau unităţi militare) A trimite cu o misiune specială. /<fr. detacher

A SE DETAŞ//Á mă ~éz intranz. 1) A înceta de a fi într-un tot sau într-un grup; a se separa; a se despărţi. 2) (despre sportivi) A se desprinde de concurenţi (într-o competiţie), depăşindu-i cu mult. 3) A ieşi în evidenţă. 4) (despre slujbaşi) A se transfera temporar. /<fr. détacher

DETAŞÁ vb. I. I. tr., refl. 1. A (se) desprinde, a (se) separa, a (se) desface (dintr-un întreg). 2. A (se) transfera temporar. ♦ tr. (Mil.) A lua o trupă, o unitate militară dintr-o armată pentru a-i da o misiune specială. II. refl. (Sport) A ieşi în evidenţă; a se distanţa, a întrece categoric. [P.i. 3,6 -şează, ger. -şând. / < fr. détacher].