DEUTÉRIU s.n. Izotop al hidrogenului, folosit drept combustibil termonuclear în reactoarele nucleare. [Pr.: de-u-] – Din fr. deutérium, germ. Deuterium, engl. deuterium.

DEUTÉRIU s. (CHIM.) hidrogen greu. (~l este folosit drept combustibil termonuclear.)

deutériu s. n. (sil. deu-) [-riu pron. -riu], art. deutériul

DEUTÉRIU n. Compus al hidrogenului, folosit drept combustibil în reactoarele nucleare. [Sil. de-u-] /<engl. deuterium, fr. deutérium

DEUTÉRIU s.n. Izotop al hidrogenului cu nucleul format dintr-un proton şi un neutron; hidrogen greu. [Pron. de-u-te-riu, var. deuterium s.n. / < fr. deutérium, cf. gr. deuteros – al doilea].