DEVOTÁ, devotez, vb. I. Refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.

DEVOTÁ vb. v. consacra.

devotá vb., ind. prez. 1 sg. devotéz, 3 sg. şi pl. devoteáză

A SE DEVOT//Á mă ~éz intranz. A se pune la dispoziţie în întregime; a se dedica; a se consacra. /<lat. devotare

DEVOTÁ vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare].