DEXTERITÁTE, (2) dexterităţi, s.f. 1. Abilitate, dibăcie, îndemânare (fizică). 2. (Ieşit din uz) Obiect de învăţământ (desen, muzică, caligrafie, gimnastică, gospodărie, lucru de mână) având drept scop să dezvolte însuşirile artistice şi îndemânarea practică a elevilor. – Din fr. dextérité, lat. dexteritas, -atis.

DEXTERITÁTE s. v. îndemânare.

dexteritáte s. f., g.-d. art. dexterităţii; (materii de învăţământ) pl. dexterităţi

DEXTERITÁTE f. Caracter dexter; calitate de a face totul cu uşurinţă şi pricepere; îndemânare; iscusinţă; dibăcie; abilitate; măiestrie. /<fr. dextérité, lat. dexteritas, ~atis

DEXTERITÁTE s.f. Dibăcie, îndemânare, abilitate. ♦ (În trecut) Fiecare dintre disciplinele de învăţământ considerate de mai mică importanţă (muzica, desenul etc.). [Cf. fr. dextérité, lat. dexteritas].