DEZAGREÁBIL, -Ă, dezagreabili, -e, adj. Neplăcut, supărător; penibil. [Pr.: -gre-a-] – Din fr. désagréable.

Dezagreabil ≠ agreabil, plăcut

DEZAGREÁBIL adj. 1. v. neplăcut. 2. neplăcut, (fâg.) ingrat. (Are o sarcină ~.) 3. dezgustător, displăcut, dizgraţios, greţos, greu, infect, împuţit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, scârbos, urât, rău-mirositor, (livr.) fetid, mias-matic, pestilenţial, repugnant, repulsiv, (înv. şi pop.) scârnav, (înv.) scârbavnic, scârbelnic. (O duhoare ~.) 4. v. antipatic.

dezagreábil adj. m. (sil. -gre-; mf. dez-), pl. dezagreábili; f. sg. dezagreábilă, pl. dezagreábile

DEZAGREÁBIL ~ă (~i, ~e) Care displace; în stare să producă un sentiment de neplăcere; neplăcut. /<fr. désagréable

DEZAGREÁBIL, -Ă adj. Neplăcut, supărător. [Pron. -gre-a-. / cf. fr. désagréable].