DEZAPROBÁRE, dezaprobări, s.f. Acţiunea de a dezaproba; (concr.) cuvinte, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. – V. dezaproba.

Dezaprobare ≠ acceptare, aprobare, consimţire, încuviinţare

DEZAPROBÁRE s. blam, blamare, condamnare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livr.) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobaţiune, sancţionare, (pop.) osândire, (înv.) prihană, (fig.) veştejire. (~ faptei necugetate a cuiva.)

dezaprobáre s. f. (sil. -pro-; mf. dez-), g.-d. art. dezaprobării; pl. dezaprobări

DEZAPROBÁRE s.f. Acţiunea de a dezaproba; blamare, înfierare. [< dezaproba].