DEZARTICULÁŢIE, dezarticulaţii, s.f. Dezarticulare. – Din fr. désarticulation.

DEZARTICULÁŢIE s. v. luxaţie.

dezarticuláţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. dez-), art. dezarticuláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. dezarticuláţiei; pl. dezarticuláţii, art. dezarticuláţiile (sil. -ţi-i-)

DEZARTICULÁŢI//E ~i f. rar Traumatism constând în deplasarea unui os din articulaţie; luxaţie; scrântitură. [Art. dezarticulaţia; G.-D. dezarticulaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dezarticulation

DEZARTICULÁŢIE s.f. Dezarticulare. [Gen. -iei, var. dezarticulaţiune s.f. / cf. fr. désarticulation].