DEZAVANTÁJ, dezavantaje, s.n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva), aspect sau condiţie care creează cuiva o situaţie de inferioritate; inconvenient. ♦ Prejudiciu, pagubă. – Din fr. désavantage.

Dezavantaj ≠ avantaj

DEZAVANTÁJ s. 1. inconvenient, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.) 2. v. in-ferioritate.

dezavantáj s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezavantáje

DEZAVANTÁJ ~e n. 1) Situaţie nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva). 2) Împrejurare care cauzează o astfel de situaţie. /<fr. désavantage

DEZAVANTÁJ s.n. Cauză, condiţie a inferiorităţii cuiva sau a ceva; prejudiciu, inconvenient. [Var. dezavantagiu s.n. / < fr. désavantage].