DEZERTÁ, dezertez, vb. I. Intranz. (Despre militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). ♦ Fig. A-şi părăsi îndatoririle, obligaţiile, a se sustrage de la îndeplinirea lor. – Din fr. déserter.

DEZERTÁ vb. (MIL.) a fugi, (înv.) a lipsi. (A ~ din cazarmă sau de pe front.)

dezertá vb., ind. prez. 1 sg. dezertéz, 3 sg. şi pl. dezerteáză

A DEZERT//Á ~éz intranz. 1) A părăsi serviciul militar fără permisiune (uneori trecând de partea inamicului). 2) A adera la adversarul politic, ideologic sau de clasă. 3) fig. A abandona în mod nejustificat locul sau obligaţiile. /<fr. déserter

DEZERTÁ vb. I. intr. 1. A fugi din armată; a fugi la inamic (în timp de război) fiind militar. 2. (Fig.) A părăsi în mod laş un loc, o funcţie, o misiune. [< fr. déserter].