DEZGHIOCÁ, dezghióc, vb. I. Tranz. A deschide, a desface şi a îndepărta învelişul anumitor fructe sau legume; a scoate un fruct din coajă sau boabele dintr-o păstaie. ♦ A desface pănuşile sau boabele de pe ştiuletele de porumb. – Lat. *disglubicare.

DEZGHIOCÁ vb. 1. (înv. şi pop.) a smicura, (reg.) a cura, (Mold.) a deciocăla, (prin Transilv.) a deciurica. (A ~ porumbul de pe ştiuleţi.) 2. (prin Olt. şi Munt.) a tecui. (A ~ fasolea.) 3. (reg.) a scobi. (A ~ alune.)

dezghiocá vb. (sil. -ghio-), ind. prez. 1 sg. dezghióc, 3 sg. şi pl. dezghioácă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezghioáce

A DEZGHIOCÁ dezghióc tranz. 1) (păstăi) A desface pentru a scoate boabele. 2) (prune, caise etc.) A desprinde de pe sâmbure. 3) (ştiuleţi de porumb) A curăţa de grăunţe. /<lat. disglubicare