DEZINTEGRÁ, dezintegréz, vb. I. Refl. (Despre nucleele atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; (impr.) a se dezagrega. ♢ Tranz. A dezintegra un nucleu atomic. – Din fr. désintégrer.

A dezintegra ≠ a integra

DEZINTEGRÁ vb. a (se) dezagrega. (Un corp care s-a ~.)

dezintegrá vb. (sil. -gra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezintegréz, 3 sg. şi pl. dezintegreáză

A SE DEZINTEGR//Á se ~eáză intranz. (despre nuclee atomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; a se dezagrega. /<fr. désintégrer

A DEZINTEGR//Á ~éz tranz. A face să se dezintegreze; a dezagrega. /<fr. désintégrer

DEZINTEGRÁ vb. I. tr., refl. (Despre nucleul atomic al unui element) A (se) transforma în nucleu atomic al altui element prin expulzare de particule sau prin rupere în fragmente. 2. tr. (Fig.) A distruge integritatea unui lucru; a ruina. [< fr. désintégrer].