DEZLIPÍ, dezlipesc, vb. IV. Tranz. şi refl. 1. A (se) desprinde din locul unde este lipit, prins sau fixat. 2. A se depărta sau a face să se depărteze de un loc sau de un obiect (de care se află adesea proptit). ♦ Refl. (Adesea fig.) A se depărta de o persoană; a se despărţi. – Dez- + lipi.

A (se) dezlipi ≠ a (se) lipi

A dezlipi ≠ a încleia, a lipi

A se dezlipi ≠ a se încleia

DEZLIPÍ vb. 1. a (se) desface, a (se) desprinde. (S-a ~ din locul unde era lipit.) 2. a (se) depărta, a (se) îndepărta. (Să nu te ~ de el.)

dezlipí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezlipésc, imperf. 3 sg. dezlipeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezlipeáscă

A DEZLIP//Í ~ésc tranz. A face să se dezlipească. /dez- + a lipi

A SE DEZLIP//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte lipite) A se desprinde din locul unde a fost lipit cu o substanţă cleioasă; a se descleia. 2) A se deplasa la o anumită distanţă (faţă de ceva sau de cineva); a se îndepărta. /dez- + a lipi