|
|
dezmăţa. 4 rezultate gasite
DEZMĂŢÁ, dezmắţ, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmăţat (derivat regresiv).
dezmăţá vb., ind. prez. 1 sg. dezmăţ, 2 sg. dezméţi, 3 sg. dezmáţă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezméţe
A SE DEZMĂŢÁ mă dezmăţ intranz. rar 1) A duce o viaţă de plăceri uşoare; a trăi în dezmăţ; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica; a se deprava. 2) A deveni neglijent, dezordonat; a se deşănţa. /Din dezmăţat
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
