DEZMĂŢÁT, -Ă, dezmăţaţi, -te, adj. Lipsit de ruşine, de bună-cuviinţă; destrăbălat, desfrânat, deşănţat, imoral. ♦ Cu înfăţişare dezordonată, neglijentă. – Probabil din dez- + maţe + suf. -at (propriu: „căruia îi atârnă zdrenţele ca maţele unei vite spintecate“).

DEZMĂŢÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat.

DEZMĂŢA//T ~tă (~ţi, ~te) 1)Care este lipsit de bună cuviinţă; depravat. 2) Care este neglijent; dezordonat. /dez- + maţe + suf. ~at