DEZMETICÍ, dezmeticesc, vb. IV. Refl. şi tranz. (Adesea fig.) A-şi reveni sau a face să-şi revină dintr-o stare de ameţeală, de spaimă etc., a (se) dezmeţi. [Var.: dezmetecí vb. IV.] – Probabil lat. *dismatticire (< mattus „beat“).

A dezmetici ≠ a buimăci, a năuci, a zăpăci

A se dezmetici ≠ a se ameţi, a se buimăci, a se năuci, a se zăpăci

DEZMETICÍ vb. 1. v. reveni. 2. v. trezi.

dezmeticí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezmeticésc, imperf. 3 sg. dezmeticeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezmeticeáscă

A DEZMETIC//Í ~ésc tranz. A face să se dezmeticească. /<lat. dismatticire

A SE DEZMETIC//Í mă ~ésc intranz. A-şi reveni după o emoţie puternică; a-şi veni în fire. /<lat. dismatticire