DEZNĂDÉJDE, (rar) deznădejdi, s.f. Stare sufletească extrem de apăsătoare specifică omului care nu mai are nici o nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situaţii); desperare. – Dez- + nădejde.

Deznădejde ≠ nădejde, speranţă

DEZNĂDÉJDE s. desperare, (rar) deznădăjduire, (înv.) apelpisie, desperaţie. (În ochii lui se citea ~.)

deznădéjde s. f., g.-d. art. deznădéjdii; pl. deznădéjdi

DEZNĂDÉJDE f. Stare de apăsare sufletească cauzată de pierderea oricărei speranţe; desperare. /dez- + nădejde