|
|
dezonoare. 6 rezultate gasite
DEZONOÁRE s.f. Lipsă de onoare; necinste; p. ext. ocară, ruşine. – Din fr. déshonneur.
Dezonoare ≠ onoare
DEZONOÁRE s. necinste, ruşine, (pop.) ocară, (înv. şi reg.) ponos, ponoslu. (Nu poate îndura ~.)
dezonoáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezonoárei
DEZONOÁRE f. Lipsă de onoare; si-tuaţie umilitoare. /<fr. déshonneur
DEZONOÁRE s.f. Pierdere a onoarei; necinste; (p. ext.) ocară, necinstire, ruşine. [Gen. -iei. / cf. fr. déshonneur].
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
Jocuri
|
