DEZÓRDINE, dezordini, s.f. 1. Lipsă de ordine; neorânduială. 2. Lipsă de organizare, de disciplină; debandadă. ♦ Tulburare (socială); revoltă, răscoală. – Dez- + ordine (după fr. désordre).

Dezordine ≠ orânduială, ordine, organizare, rânduială, regulă

DEZÓRDINE s. 1. v. debandadă. 2. deranj, neo-rânduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (E mare ~ la ei în casă.) 3. neorânduială, neregulă, răvăşeală, vălmăşag, vraişte, zăpăceală, (fam.) brambureală, harababură, talmeş-balmeş, (fam. fig.) balamuc. (Ce mare ~ e în hârtiile tale.) 4. v. ba-bilonie. 5. v. neglijenţă. 6. v. tulburare.

dezórdine s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezórdinii; pl. dezórdini

DEZÓRDIN//E ~i f. 1) Lipsă de ordine; debandadă; harababură. 2) Acţiune violentă împotriva unei ordini prestabilite; revoltă; rebeliune; răzvrătire. [Art. dezordinea; G.-D. dezordinii] /dez- + ordine

DEZÓRDINE s.f. 1. Lipsă de ordine, neorânduială. 2. Neorganizare, dezorganizare; debandadă. 3. Revoltă, răscoală. [După it. disordine, fr. désordre].

dezordine totală, gălăgie, anarhie