DEZROBÍ, dezrobesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) elibera din starea de robie; p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. ♦ Tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupaţie militară sau de sub o asuprire străină; a asigura independenţa unei ţări, unui popor. 2. Tranz. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detenţiune nedreaptă. 3. Tranz. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o situaţie umilitoare, apăsătoare. – Dez- + robi.

A dezrobi ≠ a înrobi, a robi, a subjuga

DEZROBÍ vb. a (se) elibera, a (se) emancipa, a (se) libera, (înv. şi pop.) a (se) mântui, (pop.) a (se) slobozi, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătuşa. (I-a ~ pe ţărani.)

dezrobí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dezrobésc, imperf. 3 sg. dezrobeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dezrobeáscă

A SE DEZROB//Í mă ~ésc intranz. 1) A se elibera din robie. 2) A deveni independent, eliberându-se de convenienţele morale şi sociale; a se emancipa. /dez- + a robi

A DEZROB//Í ~ésc tranz. 1) A face să se dezrobească. 2) (popoare, state etc. înrobite) A elibera de sub o ocupaţie străină; a asigura independenţa. /dez- + a robi