DIABÓLIC, -Ă, diabolici, -ce, adj. 1. De diavol; care vine de la diavol; drăcesc. 2. Care denotă o mare cruzime, rău, crud; perfid, viclean; primejdios, funest. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diabolique, lat. diabolicus.

DIABÓLIC adj. 1. demonic, diavolesc, drăcesc, infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniac, mefis-tofelic, (înv. şi pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamonic, satanicesc. (Planuri ~.) 2. v. infernal.

diabólic adj. m. (sil. di-a-), pl. diabólici; f. sg. diabólică, pl. diabólice

DIABÓLIC² adv. Cu răutate; cu cruzime excesivă. [Sil. di-a-] /<fr. diabolique, lat. diabolicus

DIABÓLI//C¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de diavol; propriu diavolului; satanic; diavolesc; drăcesc; demonic. Putere ~că. 2) Care vădeşte răutate şi viclenie; mefistofelic. Invenţie ~că. [Sil. di-a-] /<fr. diabolique, lat. diabolicus

DIABÓLIC, -Ă adj. 1. Drăcesc, de la diavol. 2. Funest, primejdios. 3. Rău, crud; cinic; perfid. [Pron. di-a-. / cf. fr. diabolique, lat. diabolicus].