DIAFÁN, -Ă, diafani, -e, adj. (În limbaj poetic) Foarte puţin dens, foarte subţire, lăsând să străbată lumina, fără a permite distingerea clară a formelor şi a contururilor; (despre faţă şi mâinile omului) cu pielea fină, delicată, palidă (lăsând să se străvadă vinişoarele albastre). [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphane

DIAFÁN adj. v. vaporos.

diafán adj. m. (sil. di-a-), pl. diafáni; f. sg. diafánă, pl. diafáne

DIAFÁN ~ă (~i, ~e) 1) (despre materiale sau corpuri) Care lasă să pătrundă prin sine razele de lumină fără a permite să se distingă clar forma obiectelor; translucid. Pânză ~ă. 2) fig. Care este foarte gingaş; transparent; aerian. Piele ~ă. Mâini ~e. [Sil. di-a-] /<fr. diaphane

DIAFÁN, -Ă adj. 1. Care lasă să străbată lumina fără a permite să se distingă clar contururile; (p. ext.) fin, subţire. 2. (Despre oameni) Palid, străveziu, alb; fin. [Pron. di-a-. / < fr. diaphane, cf. gr. diaphanes < dia – prin, phanes – transparent].