DIARÉE s.f. Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale moi sau lichide. [Pr.: di-a-] – Din fr. diarrhée, lat. diarrhoea.

DIARÉE s. (MED.) (pop.) cufureală, lamoste, pânte-care, pântecăraie, pârţuică, treapăd, trepădare, urdinare, vintre, (înv. şi reg.) scursoare, (înv.) scursură, (eufemistic) deranjament.

diarée s. f. (sil. di-a-), art. diaréea, g.-d. art. diaréii; pl. diaréi

DIARÉE f. Stare patologică manifestată prin eliminarea frecventă de materii fecale cu consistenţă moale sau apoasă. [Art. diareea; G.-D. diareei; Sil. di-a-re-e] /<fr. diarrhée, lat. diarrhoea

DIARÉE s.f. Boală care constă în evacuarea deasă a materiilor fecale de consistenţă apoasă sau moale. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. diarrhée, cf. gr. diarrhoia < dia – prin, rhein – a curge].