DIATOMÍT s.n. Rocă sedimentară silicioasă formată în cea mai mare parte din resturile cochiliilor de diatomee. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatomite.

DIATOMÍT s. (MIN.) kieselgur, pămânţel, tripoli, pământ de diatomee.

diatomít s. n. (sil. di-a-)

DIATOMÍT n. Rocă silicioasă, uşoară şi poroasă, formată prin depuneri de diatomee şi utilizată în industrie; chiselgur; tripoli. [Sil. di-a-] /<fr. diatomite

DIATOMÍT s.n. Sediment silicios consolidat, format din depunerea cochiliilor de diatomee; tripoli, kiselgur. [< diatomite].