DIBĂCÍE, dibăcii, s.f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusinţă. ♦ Şiretenie, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie.

DIBĂCÍE s. 1. v. îndemânare. 2. v. măiestrie. 3. v. in-teligenţă.

dibăcíe s. f., art. dibăcía, g.-d. art. dibăcíei; pl. dibăcíi, art. dibăcíile

DIBĂCÍ//E ~i f. Caracter dibaci; pricepere; îndemânare; iscusinţă; dexteritate; abilitate. [Art. dibăcia; G.-D. dibăciei; Sil. -ci-e] /dibaci + suf. ~ie