DICTATÓR, dictatori, s.m. 1. (În Roma antică) Conducător al armatei cu puteri politice nelimitate, ales de senat, în vreme de război, de răscoale etc., pe o perioadă de şase luni. 2. Conducător de stat care dispune de puteri politice nelimitate. ♦ Fig. Persoană care are o conduită autoritară, care caută să-şi impună cu orice preţ voinţa. – Din fr. dictateur, lat. dictator.

dictatór s. m., pl. dictatóri

DICTATÓR ~i m. 1) Suveran care guvernează în mod absolut şi autoritar; despot; potentat; tiran. 2) fig. Persoană care exercită o activitate tiranică; tiran; satrap; despot. 3) (în Imperiul Roman) Conducător de armată ales de senat şi învestit cu puteri nelimitate pentru un anumit timp (în cazuri excepţionale). /<fr. dictateur, lat. dictator

DICTATÓR s.m. 1. Magistrat suprem în vechea Romă, ales de senat pe termen de şase luni şi investit cu putere absolută în vreme de război. 2. Conducător de stat cu puteri discreţionare. ♦ (Fig.) Om cu purtări autoritare. [Acc. şi dictátor. / < lat. dictator, cf. fr. dictateur].