DIDÁCTIC, -Ă, didactici, -e, adj., s.f. 1. Adj. De sau pentru învăţământ, relativ la învăţământ. ♦ Care este menit să instruiască. Literatură didactică. ♦ (Peior.) Arid, sec. 2. S.f. Parte a pedagogiei care se ocupă cu principiile şi metodele predării materiilor de învăţământ şi cu organizarea învăţământului. – Din fr. didactique.

DIDÁCTIC adj. 1. v. şcolar. 2. v. pedagogic.

didáctic adj. m., pl. didáctici; f. sg. didáctică, pl. didáctice

DIDÁCTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de didactică; propriu didacticii. Literatură ~că. Principiu ~. 2) Care participă la procesul de învăţământ; încadrat în procesul de instruire şi educaţie. Corp ~. Cadre ~ce. 3) Care îşi asumă în mod pretenţios dreptul de a da învăţăminte; cu pretenţii de mentor. 4) fig. (despre scrieri) Care este lipsit de originalitate; fără caracter original; arid. /<fr. didactique

DIDÁCTIC, -Ă adj. De învăţământ, referitor la învăţământ. ♢ Corp didactic = totalitatea cadrelor din învăţământ. ♦ Destinat instrucţiei, instruirii. ♦ (Peior.) Arid, sec. [< fr. didactique, cf. gr. didaktikos < didaskein – a învăţa].