DIFTÓNG, diftongi, s.m. Pronunţare în aceeaşi silabă a unei vocale cu o semivocală; grup de două sunete format dintr-o vocală şi o semivocală care se pronunţă în aceeaşi silabă. – Din fr. diphtongue, lat. diphtongus.

diftóng s. m. (sil. mf. -ftong), pl. diftóngi

DIFTÓN//G ~gi m. Grup de două sunete (vocală şi semivocală) care se pronunţă în aceeaşi silabă. /<fr. diphtongue, lat. diphtongus

DIFTÓNG s.m. Emisiune a două timbre vocalice în cadrul unei singure silabe. ♦ Semn tipografic conţinând două vocale sau o vocală şi o semivocală. [Cf. fr. diphtongue, lat. diphtongus, gr. diphtongos < di – din două, phtongos – vocală].