DIMINEÁŢĂ, dimineţi, s.f., adv. 1. S.f. Partea de la început a zilei (din zori până la prânz). ♢ Loc. adj. şi adv. De dimineaţă = a) (care are loc) în partea de la început a zilei, în zori, (foarte) devreme; b) (care are loc) din momentul când începe ziua, de când se face ziuă. Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. ♢ Loc. adv. (Pop.) În faptul dimineţii = în zori de zi. ♢ Expr. Bună dimineaţa! sau (pop.) dimineaţa bună! formulă de salut, la întâlnire, în timpul dimineţii. A umbla cu bună dimineaţa = a) a umbla cu colindul în dimineaţa (sau în ajunul) Crăciunului; b) (glumeţ şi ir.) a umbla fără treabă (pe la vecini). 2. Adv. (În forma dimineaţa) În timpul dimineţii (1). ♢ (În forma dimineaţă, după adverbele de timp „azi“, „mâine“, „poimâine“, „ieri“, „alaltăieri“) Plouă de ieri dimineaţă. ♦ În fiecare dimineaţă (1). ♦ (În forma dimineaţă precedat de adverbele „mai“, „foarte“, „tare“ şi uneori de prep. „de“) Mai (sau foarte) devreme. – Din loc. adv. de⁴ *mâneaţă (< lat. *manitia). Cf. (pentru formă) d e s e a r ă.

Dimineaţa ≠ seara

dimineáţă s. f., g.-d. art. diminéţii; pl. diminéţi

DIMINEÁŢA adv. În timpul dimineţii; în fiecare dimineaţă. [Sil. -nea-] /cf. it. domani, fr. demain

DIMIN//EÁŢĂ ~éţi f. Interval de timp între zori şi până la prânz; prima parte a zilei. ♢ De ~ (de) la începutul zilei. Spre ~ înainte de a se zori. În faptul ~eţii în zori de zi. Mai de ~ mai devreme. [Sil. -nea-] /cf. it. domani, fr. demain